Constantin Brâncuși a schimbat sculptura modernă prin reducerea formelor la elementele lor esențiale. În loc să copieze fidel un corp, un chip sau o pasăre, artistul a urmărit mișcarea, echilibrul și ideea din spatele subiectului. Din acest motiv, Pasărea în spațiu nu seamănă cu o pasăre obișnuită, dar sugerează zborul prin forma sa alungită.
Operele lui Brâncuși se găsesc astăzi în România, Franța, Statele Unite, Marea Britanie și în alte colecții internaționale. Multe titluri desemnează serii, nu o singură sculptură. Artistul revenea asupra aceleiași teme, schimbând proporțiile și materialele. Pot exista mai multe versiuni autentice ale Sărutului, Măiastrei sau Păsării în spațiu. Înaintea unei vizite, programul muzeului și expunerea lucrărilor trebuie verificate, deoarece unele piese sunt mutate temporar sau împrumutate.
Ansamblul de la Târgu Jiu și operele păstrate în România
Cel mai important loc în care poți vedea arta lui Brâncuși în spațiul public este Târgu Jiu. Ansamblul monumental a fost realizat în anii 1937–1938 pentru comemorarea celor care au murit apărând orașul în timpul Primului Război Mondial. În 2024, ansamblul a intrat în patrimoniul mondial UNESCO.
Compoziția este organizată pe o axă care traversează orașul și cuprinde:
- Masa Tăcerii;
- Aleea Scaunelor;
- Poarta Sărutului;
- biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel;
- Calea Eroilor;
- Coloana fără Sfârșit.
Masa Tăcerii este alcătuită dintr-o masă rotundă și douăsprezece scaune în formă de clepsidră. Poate sugera așteptarea, trecerea timpului sau momentul de reculegere dinaintea confruntării. Brâncuși nu a lăsat o explicație unică, iar ansamblul permite mai multe interpretări.
Poarta Sărutului transformă motivul îmbrățișării într-un monument de trecere. Simbolul sărutului este repetat pe suprafața porții, într-o formă mult simplificată. Trecerea pe sub monument poate fi asociată cu iubirea, unirea, despărțirea sau intrarea într-o altă etapă.
Coloana fără Sfârșit este formată din module romboidale repetate și are o înălțime de aproape 30 de metri. Ritmul formei sugerează continuarea dincolo de limitele vizibile. Este una dintre cele mai importante sculpturi monumentale ale secolului al XX-lea.
La București, Muzeul Național de Artă al României deține un grup important de lucrări din perioada de început și de tranziție. Printre acestea se află Rugăciunea, Somnul și Danaida. Aceste sculpturi arată trecerea de la reprezentarea academică la simplificarea care îl va face cunoscut.
Muzeul de Artă din Craiova are, de asemenea, o colecție Brâncuși. Aici pot fi întâlnite lucrări precum Vitellius, Orgoliu, Cap de băiat, Sărutul și o versiune a Domnișoarei Pogany. Expunerea exactă trebuie verificată înaintea vizitei.
Sărutul, Muza adormită și portretele simplificate
Sărutul este una dintre primele teme prin care Brâncuși se îndepărtează decisiv de sculptura realistă. Cele două personaje sunt unite într-un bloc compact de piatră. Ochii, brațele și liniile părului formează o singură structură.
Nu există un singur Sărut. Brâncuși a reluat tema în mai multe versiuni, printre care sculpturi independente, coloane și elemente monumentale. O versiune importantă din 1916 se află în colecția Philadelphia Museum of Art.
Philadelphia deține una dintre cele mai importante colecții Brâncuși din afara Europei. Pe lângă Sărutul, colecția cuprinde lucrări și ansambluri care arată interesul artistului pentru relația dintre sculptură și soclu. Nu toate piesele sunt expuse permanent în același timp.
Muza adormită pornește de la forma unui cap culcat, redus treptat la un oval. Trăsăturile devin discrete, iar suprafața capătă o importanță la fel de mare ca portretul. Versiuni ale temei se află în colecții precum MoMA din New York și Centre Pompidou din Paris.
Domnișoara Pogany a fost inspirată de pictorița Margit Pogany. Brâncuși a realizat mai multe variante în marmură și bronz. Ochii mari, nasul subțire și mâinile apropiate de chip transformă portretul într-o formă recognoscibilă, fără descriere realistă.
La MoMA pot fi văzute sau studiate numeroase opere și materiale legate de artist. Colecția include versiuni din Pasărea în spațiu, Măiastra, Domnișoara Pogany, Nou-născutul, Coloana fără Sfârșit și alte lucrări. Muzeul organizează periodic săli sau prezentări dedicate lui Brâncuși.
Muzeul Guggenheim din New York deține, la rândul său, un grup important de sculpturi. Printre titlurile din colecție se află Pasărea în spațiu, Măiastra, Muza, Adam și Eva, Regele regilor și Vrăjitoarea.
Păsările, peștii și căutarea mișcării
Măiastra pornește de la pasărea fermecată din poveștile românești. În versiunile timpurii se mai observă capul, pieptul și picioarele. Pe măsură ce tema evoluează, corpul păsării devine mai simplu și mai vertical.
Pasărea în spațiu duce această cercetare mai departe. Sculptura nu descrie aripile și penele, ci ascensiunea. Suprafața lustruită a bronzului reflectă lumina și face forma să pară mai ușoară decât materialul din care este realizată.
O versiune din 1928 se află la Museum of Modern Art din New York. Alte versiuni sunt păstrate în muzee și colecții din Statele Unite și Europa, inclusiv la Guggenheim și în colecția Peggy Guggenheim din Veneția.
O Pasăre în spațiu trimisă în Statele Unite în anii 1920 a provocat un proces celebru. Autoritățile vamale nu au considerat inițial obiectul drept operă de artă, deoarece nu semăna cu o pasăre. Cazul a devenit important pentru recunoașterea artei abstracte.
Peștele este o altă temă prin care Brâncuși urmărește mișcarea, nu anatomia. Forma plată și alungită sugerează alunecarea prin apă. La Tate din Londra se află o versiune importantă a Peștelui, alături de alte lucrări atribuite unor serii precum Măiastra și Danaida.
Soclul face parte din operă și nu trebuie privit doar ca suport. Brâncuși combină lemn, piatră și metal, așezând volume geometrice sub sculptură. Uneori, formele soclului au devenit ulterior lucrări independente, așa cum s-a întâmplat cu ideea Coloanei fără Sfârșit.
Atelierul din Paris și alte muzee internaționale
Brâncuși a trăit și a lucrat cea mai mare parte a vieții sale artistice la Paris. Atelierul său nu era doar un loc de producție. Sculpturile, soclurile, uneltele și spațiile dintre lucrări formau o compoziție atent organizată.
Artistul a lăsat statului francez atelierul și conținutul acestuia, cu dorința ca ansamblul să fie păstrat. Reconstrucția atelierului de lângă Centre Pompidou a devenit unul dintre principalele locuri în care publicul putea înțelege modul său de lucru.
În perioada renovării ample a Centre Pompidou, închis în forma sa obișnuită până în 2030, colecția și atelierul nu pot fi vizitate ca înainte. Lucrările participă la expoziții și programe organizate în alte spații. Maison Pompidou funcționează în zona fostului atelier, dar vizitatorii trebuie să verifice programul și conținutul prezentărilor.
Opere de Brâncuși mai pot fi întâlnite în colecțiile unor instituții precum:
- National Gallery of Art din Washington;
- Art Institute of Chicago;
- Seattle Art Museum;
- Metropolitan Museum of Art din New York;
- Peggy Guggenheim Collection din Veneția;
- Tate din Londra;
- muzee europene care organizează expoziții temporare.
Prezența unei lucrări în colecția unui muzeu nu garantează expunerea permanentă. Sculpturile pot fi împrumutate, restaurate sau păstrate temporar în depozit. Pagina obiectului și programul muzeului trebuie consultate înainte de călătorie.
Pentru a înțelege opera lui Brâncuși, începe cu ansamblul de la Târgu Jiu și continuă cu lucrările de început din București ori Craiova. Muzeele din Paris, New York, Philadelphia și Londra arată dezvoltarea marilor serii. Privite împreună, aceste locuri explică trecerea de la portret și figură la forme care exprimă zborul, iubirea, nașterea și continuitatea.
