Prețul unui aliment de la raft este rezultatul mai multor costuri care se adună de-a lungul întregului traseu, de la fermă sau fabrică până la magazin. Producția reprezintă doar prima parte. Urmează sortarea, procesarea, ambalarea, transportul, depozitarea, distribuția și vânzarea.
De aceea, suma plătită de consumator poate fi semnificativ mai mare decât prețul primit inițial de producător. Fiecare etapă presupune cheltuieli, personal, energie, combustibil, taxe, pierderi și o marjă necesară funcționării afacerii.
Diferențele sunt și mai mari în cazul produselor perisabile, care trebuie transportate rapid și păstrate la temperatură controlată. Pentru a înțelege prețurile alimentelor, trebuie privit întregul lanț comercial, nu doar costul materiei prime.
Totul începe cu prețul de producție
Primul element important este costul suportat de producător. În agricultură, acesta depinde de semințe, îngrășăminte, furaje, apă, energie, combustibil, utilaje, forță de muncă și condițiile meteo.
Un kilogram de roșii, de exemplu, nu înseamnă doar costul semințelor. Producătorul trebuie să pregătească terenul, să irige cultura, să o protejeze, să recolteze, să sorteze marfa și să o pregătească pentru livrare.
În zootehnie apar alte costuri. Prețul laptelui, al cărnii sau al ouălor este influențat de prețul furajelor, costurile veterinare, energia necesară fermelor, salarii și investițiile în echipamente.
Producția alimentară este influențată și de randament. Dacă o fermă obține o recoltă mai mică decât estimările, costurile fixe sunt împărțite la o cantitate mai mică de produse. Costul pe kilogram crește automat.
Producătorul adaugă și o marjă care trebuie să îi permită să continue activitatea și să investească în următorul ciclu de producție. În practică, această marjă poate varia mult de la un produs la altul și de la un sezon la altul.
Prețul de la poarta fermei este influențat în principal de câteva elemente:
- costul materiilor prime și al furajelor
- prețul energiei și al combustibilului
- salariile și disponibilitatea forței de muncă
- productivitatea fermei
- condițiile meteo
- cantitatea produsă
- cererea existentă în piață
Un an cu secetă, de exemplu, poate reduce cantitatea de cereale sau legume disponibilă. O ofertă mai mică, în condițiile unei cereri similare, poate împinge prețurile în sus încă de la începutul lanțului.
Procesarea, ambalarea și transportul adaugă noi costuri
Multe alimente nu ajung direct de la producător în magazin. Laptele trebuie colectat, analizat, pasteurizat și ambalat. Grâul trebuie transportat la moară, transformat în făină, iar făina ajunge apoi în brutării sau fabrici.
Fiecare astfel de etapă presupune cheltuieli suplimentare. Fabricile folosesc energie, apă, utilaje, personal, ambalaje și spații de producție. În plus, trebuie respectate reguli stricte privind igiena și siguranța alimentară.
Ambalajul poate avea o contribuție importantă la preț. Sticla, cartonul, plasticul, etichetele și cutiile pentru transport costă bani, iar aceste cheltuieli sunt incluse treptat în prețul final.
Urmează transportul. Alimentele pot parcurge zeci, sute sau chiar mii de kilometri înainte să ajungă la raft. Costul transportului depinde de mai mulți factori:
- distanța dintre producător și depozit
- consumul vehiculelor
- prețul combustibilului
- taxele de drum
- costul șoferilor
- capacitatea de încărcare
- condițiile speciale de transport
Produsele congelate, lactatele, carnea, peștele și anumite fructe sau legume au nevoie de temperatură controlată. Camioanele frigorifice consumă mai multă energie, iar lanțul frigorific trebuie menținut până la magazin.
Depozitarea contribuie și ea la formarea prețului alimentelor. Un depozit presupune chirie sau investiție în spațiu, electricitate, personal, sisteme de gestiune și echipamente pentru manipularea mărfii.
În cazul alimentelor perisabile există și pierderi. O parte din produse se pot deteriora în timpul transportului, pot expira sau pot rămâne nevândute. Comercianții încearcă să includă aceste riscuri în structura generală a prețurilor.
Distribuitorii și magazinele au propriile cheltuieli
Între producător și supermarket poate exista unul sau chiar mai mulți distribuitori. Rolul lor este să cumpere cantități mari, să organizeze transportul, să depoziteze marfa și să aprovizioneze magazinele.
Distribuitorul aplică o marjă comercială pentru a acoperi aceste activități și pentru a obține profit. Marja diferă în funcție de produs, volum, concurență și puterea de negociere a fiecărei companii.
Ultima etapă importantă este magazinul. Prețul de la raft trebuie să acopere mult mai mult decât costul produsului cumpărat de la furnizor.
Un supermarket plătește salarii, chirii, electricitate, încălzire, răcire, pază, curățenie, sisteme informatice, case de marcat și logistică. La acestea se adaugă costurile cu spațiile de depozitare și pierderile generate de produse deteriorate sau expirate.
Marja magazinului nu trebuie confundată cu profitul net. Din diferența dintre prețul de cumpărare și prețul de vânzare sunt acoperite numeroase cheltuieli operaționale.
Prețul poate fi influențat și de promoții. Un produs vândut temporar cu reducere poate avea o marjă mai mică, iar comerciantul poate compensa prin volume mai mari de vânzări sau prin alte produse.
Taxele au, la rândul lor, un efect asupra sumei plătite de consumator. TVA-ul se aplică la prețul produsului conform regulilor fiscale valabile pentru categoria respectivă.
De ce același aliment poate avea prețuri foarte diferite
Două produse aparent similare pot avea costuri de producție și distribuție foarte diferite. Originea, sezonul, ambalajul, volumul cumpărat de comerciant și distanța parcursă pot schimba semnificativ prețul final.
Produsele locale pot avea un avantaj prin distanțe mai mici de transport. Totuși, un producător mic poate avea costuri mai ridicate pe unitate deoarece nu beneficiază de aceeași economie de scară ca o companie mare.
Produsele importate sunt influențate și de cursul valutar. Dacă moneda în care sunt cumpărate devine mai scumpă, importatorul plătește mai mult, iar diferența poate ajunge treptat în prețul de la raft.
Sezonul contează foarte mult în cazul fructelor și legumelor. În perioada de recoltare există de obicei o ofertă mai mare, iar costurile pot fi mai reduse. În extrasezon apar cheltuieli legate de import, sere, depozitare sau transport pe distanțe mai mari.
Cererea are și ea un rol important. În perioadele în care un produs este foarte căutat, presiunea asupra stocurilor poate influența prețurile. În schimb, surplusul de marfă poate determina reduceri pentru accelerarea vânzărilor.
Consumatorul poate evalua mai bine prețurile dacă urmărește prețul pe kilogram sau pe litru, nu doar suma afișată pe ambalaj. Astfel, produsele cu gramaje diferite devin mai ușor de comparat.
Merită urmărite și produsele de sezon, ofertele reale și alternativele apropiate ca valoare nutritivă. Uneori, diferența de preț provine mai mult din ambalaj, origine sau poziționare comercială decât din produsul propriu-zis.
Prețul alimentelor este rezultatul unui lanț în care fiecare etapă adaugă costuri. Producția, procesarea, ambalarea, transportul, depozitarea și vânzarea contribuie împreună la suma finală. Atunci când înțelegem aceste etape, putem interpreta mai bine schimbările de preț și putem face cumpărături mai bine calculate.
